Psihoterapia reprezintă însumarea tehnicilor, exercițiilor și alianței terapeutice ce au drept scop tratarea sănătății mentale și emoționale. Cu ajutorul acesteia, persoana înțelege care sunt factorii declanșatori pentru apariția stărilor resimțite, ce menține aceste stări și care sunt punctele personale slabe și forte pentru a ajuta procesul. În general psihoterapia se bazează pe discuții fata în fata ghidate de întrebări specifice însă sunt folosite și poveștile terapeutice metaforice, desenul, modelajul, jocul de rol, pentru a facilita exprimarea emoțiilor (mai ales în lucrul cu copiii și adolescenții).
Copiii și adolescenții sunt unici, fiecare având un ritm propriu al dezvoltării și al trăirilor interioare de aceea e foarte important să îi susținem, să îi încurajam și să le fim alături în acești ani ai formarii personalității. Plecând de la interacțiunea cu ceilalți, de la experiențele cu părinții, cu profesorii, colegii, mintea lor se dezvoltă continuu. Acesta este un avantaj pentru obiectivul nostru în care ne dorim să îi învățam obiceiuri noi, să le dezvoltam abilitați și modalitați sănătoase de a gândi, a simți și a se comporta, deoarece ei sunt capabili să adopte mai ușor ce le transmitem, sunt receptivi pentru că sunt în continua transformare și creștere având o mai mare flexibilitate comportamentală comparativ cu adulții.
Problemele cu care adolescenții se prezinta în terapie includ: depresia, anxietatea, dificultăți de relaționare, dificultăți școlare sau tulburările de comportament deviant care se asociază cu dependente de substanțe sau de anumite comportamente la care aceștia nu pot renunță în ciuda efectelor dăunătoare din viață lor- dependenta de jocuri, de ecrane. Schimbările majore din viață lor atât cele din plan fizic, psihic cât și al tuturor responsabilităților la scoală, în grupul de prieteni sau în relația cu părinții, îi pun într-o poziție vulnerabila în care ei trebuie să navigheze cu o experiență de viață redusa comparativ cu cea a adulților. Pentru ei experiență dezvoltării este similara cu cea a unei persoane care începe un job nou și care trebuie să gestioneze stresul respectiv, să descopere și să-și însușească regulile de la noul loc de munca atât scrise cât și nescrise, ordinea autorității, obiceiurile organizației, etc. Unii dintre ei se pot simți copleșiți și pot lua în calcul variante disperate de răspuns precum apartenență la grupuri de risc, fuga de acasă, coping prin utilizarea substanțelor psiho-activante, comportament suicidar.
Pentru a ajuta adolescenții într-un proces psihoterapeutic care aduce schimbare de durata, alianță cu părinții este esențială. Întâlnirea cu părinții este importanta de exemplu pentru a obține istoricul de dezvoltare a adolescentului împreună cu speranțele, așteptările acestora prinvind terapia sau modul în care a apărut problema și cum a fost aceasta gestionata în trecut. De asemenea, comunicarea cu părinții este vitala pentru a monitoriza evoluția copilului din mai multe medii și pentru a adapta obiectivele terapeutice și modalitățile de lucru pe nevoile copilului. În cazul tulburărilor dependentelor de substanțe alianță cu părinții este necesara pentru că aceștia furnizează accesul la îngrijire medicala pentru adolescenți. Terapeutul priceput formează o relație bine calibrata cu adolescentul în care aceasta din urma înțelege că este la terapie pentru a realiza ceva productiv și dorit de el, în felul acesta înțelege că nu e singur în problemele sale, că exista soluții pentru a gestiona perioadele stresante din viață. Odată ce relația dintre adolescent și terapeut este consolidata, specialistul vă sugera obiective importante ale terapiei care includ dezvoltarea comportamentelor de sănătate, reformularea gândurilor disfunctionale, gestionarea furiei, formarea abilitaților a face fata la adversitate, de comunicare sau dezvoltarea stimei de sine și a capacității de a face fata la presiune în cadrul relațiilor cu colegii care joaca un rol semnificativ în viață lor. Specifice pentru ei sunt provocări cu managementul stresului, organizarea și gestionarea timpului, catalizarea unei identități bazata pe ce este important pentru ei și de ce. Nu în ultimul rand în terapie vizam explorarea și îmblânzirea sentimentelor de pierdere după despărțire și suferință împreună cu protecția împotrivă bullying-ului și acceptarea imaginii de sine.