Ce este dislalia și de ce este importantă corectarea ei la vârsta preșcolară?

Dislalia reprezintă cea mai răspândită tulburare de limbaj din cadrul disfuncţiilor de limbaj.
Emil Verza afirmă că dislalia este o tulburare de pronunţie (articulaţie) care constă în ,,deformarea, substituirea , omiterea şi inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană şi în cea reprodusă.” ( Verza, 2003).

Frecvenţa dislaliilor este în funcţie de vârstă, de nivelul de dezvoltare psihică, de anturaj, de condiţiile de educaţie dar şi cele economice, de particularităţile de vârstă.
Specialiştii remarcă o frecvenţă ridicată a dislaliilor la vârstele mici şi descreşterea acestora în raport cu înaintarea în vârstă, fapt legat de regulă de maturizarea aparatului fono-articulator şi a sistemelor cerebrale dar şi a parcurgerii unui program de terapie logopedică, în acest sens.

Până la vârsta de 4-5 ani, în cazul în care evoluţia limbajului a fost normală, vorbim despre ,,dislalia fiziologică” sau dislalia de dezvoltare, care de regulă se rezolvă de la sine, pe parcurs, prin maturizarea lingvistică treptată a copilului.

Abia dacă după vârsta de 5 ani ea continuă să se manifeste atunci vorbim despre ,,dislalie defectologică”, dislalia propriu-zisă.

Sheridan este de părere că la vârsta de 5 ani dislaliile sunt în proporție de 26% la fete și 34% la băieți, iar la opt ani 15% la fete și 16% la băieți.

Dacă în perioada preşcolară, copiii dau puţină importanţă tulburărilor de vorbire, şcolarii, şi mai cu seamă preadolescenţii şi adolescenţii, în funcţie de particularităţile de temperament, vârsta, educaţia şi dezvoltarea mintală a acestora pot provoca tulburări afectiv– emoţionale şi volitive, care atunci când se prelungesc şi devin cronice duc la dezorganizarea echilibrului personalităţii.

Aceste efecte negative pornesc de la neparticiparea şi neadaptarea la viaţa de colectiv, manifestată prin reţineri în vorbire, inhibiţie în desfăşurarea activităţii, stări de disconfort, nesiguranţă în vorbire sau în alte activităţi, complexe de inferioritate , stimă de sine redusă, anxietate, izolare faţă de cei din jur şi chiar depresie

Claudia Lupuleac, @ClinicaNeuroAtipic – logoped specialist, psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv comportamental, psiholog supervizor in psihopedagogie speciala, doctorand in psihologie

_ _ _ _ _ _

Programări sau detalii:

www.clinicaneuroatipic.ro
+40 733 906 406 / +40 756 034 168
contact@clinicaneuroatipic.ro
Str. Preot Vasile Lucaciu 37, Sector 3, Bucuresti