Întrucât, mediul virtual este o parte componentă a celui real, având numeroase avantaje, dar și dezavantaje, identitatea online necesită acordarea unei atenții la fel de conștiente ca și în mediul offline.
Adicția de Internet nu este un diagnostic per se, însă sunt situații în care chiar și cei mai informați tineri se pot afla la un moment dat în impas pe tărâm virtual. Astfel încât, așa cum îi ghidăm pas cu pas în viața de zi cu zi, tinerii și mai ales copiii au nevoie de prezența adulților atunci când sunt în mediul online.
Copiii și tinerii pot găsi uneori în mediul online mai multă siguranță și un spațiu mai protejat, decât în mediul real, printre dificultățile care pot apărea la un moment dat fiind afectarea timpului petrecut, cu predominanța timpului petrecut pe site-urile de Social Media, de pildă; la aceasta se poate adăuga afectarea imaginii corporale prin raportare la modelele promovate de mass- media, dar și împrumutarea unor valori și expectanțe nerealiste cu privire la sine, lume, viitor, relații interpersonale, aici putându-se face referire la valorile materiale, exluzând și alte domenii/arii de dezvoltare.
Sumarizând, copiii/tinerii care se confuntă cu acest tip de dificultăți :
Factorii frecvenți întâlniți, implicați în adicția de Social Media pot fi: trăsăturile de personalitate, unele particularități ale platformelor, factori culturali și situaționali etc.
Din punctul de vedere al prevenției utilizării excesive a internetului și a platformelor Social Media sunt recomandate:
Psihoterapia cognitiv – comportamentală individuală și /sau de grup și interviul motivațional sunt recunoscute ca eficiență în ceea ce privește adicția de internet, în cazul tinerilor de exemplu, implicarea părinților în scopul întăririi coeziunii familiei, fiind de un real folos.
În cadrul ședințelor de psihoterapie cognitiv-comportamentală focusul se pune în esență pe abordarea comportamentală și cognitivă, avându-se în vedere: