În primele 18 luni de la naștere se pun bazele relației de atașament, relație care se consolidează în jurul vârstei de 3 ani.
Formarea acesteia depinde de disponibilitatea părinților de a recunoaște și răspunde nevoilor copilului, constituind baza dezvoltării emoționale și sociale pentru anii ce urmează.
Este, deci, rolul părinților este de a oferi copiilor un mediu de viață securizant și sănătos și sprijin atunci când este necesar.
Un astfel de moment este cel în care medicul formulează un
diagnostic psihiatric pentru copil; reacțiile adulților pot fi diferite ( de multe ori, atitudinea este una pozitivă, suportivă, dar pot exista și reacții de îngrijorare excesivă, de furie, de autoinvinovățire, uneori chiar o reacție de ”doliu” în față pierderii imaginii pe care o aveau despre copil).
Este important că aceștia să înțeleagă rolul pe care îl au în tratamentul propriului copil, deseori fiind implicați activ în planul terapeutic.
De reținut! Se recomandă părinților să rămână o prezență constantă pentru copii (să le observe comportamentele și să răspundă nevoilor de dezvoltare) și să mențină o atmosferă liniștită în familie; de asemenea, să respecte recomandările medicale și să colaboreze cu echipa multidisciplinară implicată în planul de tratament al copilului.