Tulburările de comportament alimentar conform DSM-5 (APA, 2013) includ anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație compulsivă, tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv, tulburarea de ruminație, pica.
Tulburările de comportament alimentar se dezvoltă adesea în anii adolescenței, însă se pot dezvolta și la alte vârste. Se caracterizează prin comportament alimentar perturbat asociat cu preocupările legate de greutate și formă sau dezinteres pentru mâncare, evitarea fobică sau evitarea din cauza aspectelor senzoriale ale alimentelor. Tulburările de comportament alimentar reprezintă tulburări severe ale comportamentului alimentar și sunt asociate cu afectări ale sănătății fizice, funcționării psihosociale și dezvoltării sociale, emoționale și cognitive, care în adolescență poate afecta formarea identității și stima de sine.
Riscul medical și psihiatric trebuie evaluat în mod continuu, deoarece riscurile fluctuează pe parcursul tratamentului. Interviul inițial este o oportunitate de a stabili un raport și de a implica adolescentul și familia acestuia. Evaluarea va include atât o componentă individuală, cât și o componentă familială, deoarece adolescentul poate să nu dezvăluie preocupările legate de greutate sau de formă sau probleme de risc într-un context familial. Evaluarea adolescentului necesită implicarea părinților, care pot oferi informații esențiale despre problemele alimentare pe care adolescentul nu poate să le exprime sau le ascunde în mod deliberat.
Diagnosticul tulburărilor de comportament alimentar implică o abordare interdisciplinară (colaborare între psiholog, medic, nutriționist și familie) și evaluarea comprehensivă multi-dimensională pentru încadrarea în criteriile de diagnostic și pentru examinarea manifestărilor clinice, trăsăturilor asociate și consecințelor psihosociale, cu relevanță în planificarea tratamentului. Se recomandă utilizarea interviurilor clinice semistructurate (SCID) și a chestionarelor (de exemplu EDI-3). Evaluarea psihologică vizează manifestările clinice centrale la nivelul comportamentului alimentar, perturbările în imaginea corporală, comportamentele compensatorii și consecințe fizice, manifestările cognitive și emoționale asociate (cogniții disfuncționale față de propriul corp și față de alimentație; frecvent anxietate, furie, tristețe, rușine, vină, dezgust, dificultăți de reglare emoțională), trăsăturile de personalitate (perfecționism, stimă de sine scăzută), comorbidități psihopatologice (tulburări afective, tulburări de anxietate, abuz de alcool/substanțe), funcționarea interpersonală și psihosocială. Perturbarea imaginii corporale are un caracter multi-dimensional, se manifestă la nivel perceptiv (supraestimarea dimensiunii corpului), cognitiv (supraevaluarea importanței formei și greutății corporale), afectiv (distres emoțional marcat față de aspectul fizic) și comportamental (comportamente de verificare și evitare a formei fizice).