Ce spun studiile de specialitate cu privire la importanța factoriilor de mediu în cazul bulimiei?

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a-V-a), bulimia nervoasă este o tulburare alimentară caracterizată prin comportamente de mâncare compulsivă, excesivă urmate de metode de compensare pentru a preveni creșterea în greutate.

Cu alte cuvinte, persoanele cu bulimie simt o pierdere de control asupra alimentației și recurg la măsuri extreme (vărsături auto-induse, clisme, laxative, diuretice, etc) pentru a-și gestiona greutatea. Aceste comportamente (episoade de mâncare excesivă și metode compensatorii) apar cel puțin o dată pe săptămână pentru o perioadă de 3 luni.
Foarte relevanta este imaginea corporală care joacă un rol semnificativ în autocritica individului și în evaluarea propriei valori.

Bulimia poate avea efecte grave asupra sănătății fizice și psihice, incluzând dezechilibre electrolitice, probleme gastrointestinale, dentare și o stare psihologică afectată, cum ar fi prezenta depresiei și anxietății.

Desigur, factorii de mediu care predispun la bulimia nervoasă sunt diversificați și includ: experiențe adverse sau traume, influența socială, culturală și familială. Printre aceștia se numără:

Presiunea socială și culturală: În societățile moderne, idealurile de frumusețe promovate de media, cum ar fi subțirimea extremă, pot crea un climat favorabil dezvoltării tulburărilor alimentare. Grupurile de prieteni pot juca un rol semnificativ, în special dacă valorile legate de imaginea corporală sunt intensificate în cadrul acestora. Comentariile negative despre corp, tendințele de dietă sau încurajarea regimurilor alimentare restrictive pot contribui la dezvoltarea bulimiei.
Stilul de viață familial: Un mediu familial în care se pune o presiune mare pe aspectul fizic sau în care există un control excesiv al alimentației poate contribui la dezvoltarea bulimiei. De asemenea, familiile în care există un comportament disfuncțional, conflicte sau abuzuri, pot fi factori de risc.
Stresul și traumele: Experiențele traumatizante, cum ar fi abuzul fizic, emoțional sau sexual, pot crește riscul de a dezvolta tulburări alimentare. De asemenea, stresul legat de școală, muncă sau relații poate amplifica tendințele de a utiliza comportamente alimentare ca mecanisme de gestionare a emoțiilor.

Trottier și MacDonald (2017), vorbesc despre asocierea dintre experiențele adverse și tulburările alimentare la modul în care aceste experiențe au fost conceptualizate ca factori de risc potențiali ai tulburării alimentare dar și ca factori de menținere. Cercetătorii, aduc în prim-plan ipoteza conform căreia simptomele legate de traume pot menține simptomele tulburării alimentare când apar simultan (Trottier & MacDonald, 2017).

În plus, în cazul minorilor se mai remarcă importantă atitudinii parentale privind mâncatul și modul în care familia e receptivă la nevoile emoționale ale copilului. Privind atitudinea părintelui legată de alimentație, s-a observat că adolescenții si copiii își pot pierde capacitatea de a semnala când s-au săturat dacă adultul este cel care insistă în mod constant ingerarea unui aport mai mare de alimente, ignorând nevoile lor și permițându-le să mănânce în timp ce se uită la televizor sau se joacă. Copilul făcând din mâncat un comportament automat de care nu e pe deplin conștient. Aceste comportamente ale părintelui, îl predispun pe copil și pot duce la apariția obezității (Enea et al.,2017 apud Rodger et al.,2013). Nu în ultimul rând, aspectul funcționalității familiei ca întreg, dinamicile și patternurile de relaționare între membrii pot conduce către apariția acestei tulburări. „Se pare că adolescenții care îndeplinesc criterii de diagnostic pentru Bulimie raportează niveluri ridicate de critică și conflict în cadrul familiei dar și niveluri scăzute de exprimare emoțională și alte tipuri de stresori cotidieni” (Enea et al.,2017, p.42). Totodată, se mai remarcă prezența a două comportamente materne diametral opuse, prezente în cazurile celor diagnosticați cu BN- lipsa căldurii materne și hiperprotectia (Enea et al.,2017 apud Wade, Treloar și Martin, 2001).

Tot din categoria factorilor de mediu intră și tulburările de atașament ale persoanelor diagnosticate cu bulimie, deoarece atatsamentul se formează în relație cu figurile parentale sau cu adulții ce au în grijă copilul. Tașcă și Balfour (2014) au arătat în studiul lor că un atașament insecurizant poate fi factor de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentație (Enea et al.,2017) .

In încheiere transmit câteva recomandări destinate părinților adolescenților ce se confruntă cu acest diagnostic de bulimie:

a) Cultivă climatul cald, empatic și înțelegător – Înțelegerea și empatia sunt esențiale. Bulimia este o tulburare mentală complexă, iar copilul sau adolescentul poate simți multă rușine sau frustrare. Este important să arăți iubire necondiționată și să fii disponibil pentru discuții deschise, fără judecată.

b) Încurajează tratamentul profesional – respecta recomandarile medicului specialist, integreaza adolescentul intr-un program de consiliere psihologică sau terapie cognitiv-comportamentală .

c) Evită comentariile, glumele, ironia etc despre greutate și alimentație – Evitarea discuțiilor despre diete, greutate sau aspectul fizic este crucială. Aceste conversații pot agrava sentimentul de nesiguranță sau pot contribui la menținerea comportamentelor disfuncționale. În schimb, încurajează un comportament sănătos și o relație pozitivă cu mâncarea.

d) Stabilește limite clare în privința meselor – Este util ca părinții să încurajeze mese regulate și un program alimentar stabilit, pentru a combate practicile de mâncare haotică sau restrictivă.

e) Fii un model sănătos pentru copilul tău. Copiii sunt influențați puternic de comportamentele părinților. Dacă părinții au o relație sănătoasă cu mâncarea și corpul lor, acest lucru poate ajuta copilul să dezvolte o viziune echilibrată asupra propriei sale imagini corporale.

f) Caută sprijin pentru tine – Părinții pot beneficia și ei de consiliere sau grupuri de suport pentru a înțelege mai bine bulimia și cum pot să facă față provocărilor asociate. Îngrijirea propriei sănătăți mentale este esențială pentru a putea ajuta copilul.

Bibliografie:

1) American Psychiatric Association, A. P., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5.

2)Enea, V., Moldovan, A., & Anton, R. (2017). Tulburările de comportament alimentar și obezitatea la copii și adolescenți.

3)Trottier, K., & MacDonald, D. E. (2017). Update on psychological trauma, other severe adverse experiences and eating disorders: State of the research and future research directions. Current psychiatry reports, 19(8), 1-9.

Psiholog clinician si psihoterapeut, Popa (Camila) Diana-Gabriela